Das Parfume

[Artimei N. Denver]

Si totusi gresise cind aspus ca o sa aiba pe constinta moartea ei. El nu avea sa mai traiasca prea mult dupa asta. Ii alunecasera miinile din cauza apei ce intrase in funie. Ii era lui greu, dar ea oare ce simtea? Incepea deja sa regrete ca avusese acea idee, dar nu stia cum altfel sa mai iasa de acolo. Fii calma, nu te duci la moarte, crede-ma nu-i atit de mult pe cit ti se pare. Ei ii spune sa fie calma, dar in interior era agitat si foarte nervos, se temea ca isi va mai pierde echilibrul, iar el nu putea sa respire linistit cind statea cu picioarele in aer. Mai avea undeva doi metri pina la pamint cind a dat drumul la funie aterizind cu picioarele in iarba uda, mai bine spus intr-o baltoaca plina de apa si poate putin noroi. Minunat s esimtea ca un purcelus, doar ca purceii in mizerie se simteau in largul lor, in timp ce el era ceva mai curat, nu in zadar si-a cumparat masina de spalat.

Si curajul sa sari peste inca trei pasi? Te prind eu de aicea. Si intinse miinile. Nu era destul ca o pusese ca escaladeze spitalul, dar o mai si incuraja sa sara de la o inaltime, undeva d eun metru jumate, nu era mult, pentru el, pentru ea poate ca era egal cu un kilometru.