Das Parfume

[Julieta D. Thibault]

• Inghiti in sec, simtea doar acel vant rece care i trecea printre buclele roscate. La naiba, stia ca nu i era rau de inaltimi, nu putea sa fie opusul fix acuma. Trase aer in piept, se uita in sus. Era tarziu, noapte si doar felinarele agatate de zidurile spitalului mai erau aprinse. Privi apoi in jos, stranse si mai tare mainile pe funie dar se sustinu bine cu picioarele, trebuia sa faca asta odata si odata. Nu ajunse cu privirea spre baiat insa continua sa coboare in ciuda faptului ca el i zicea sa stea calma, nu putea. Si stia ca nici el nu era calm, parca putea sa-i auda bataile inimii. Insa se mai linisti auzind ca nu era mult.
  
  Isi intoarse capul intr-o parte, apoi mai cobora inca cativa pasi si se opri. Trebuia sa sara, trebuia sa o faca nu? Privi in jos si apoi in sus si sari, aterizase fix la el in brate. Isi puse mainile pe ochi cand facuse asta si apoi le indeparta incet, spera doar sa fie pe pamant sau la el in brate sau oriunde pe pamant, numai nu in aer. Deschise ochii si apoi isi intoarse privirea catre el, zicand:
  - Spune-mi ca am ajuns pe Pamant.