Das Parfume

[Artimei N. Denver]

Era un inger fata aia, facea tot ce-i spune si pentru asta era gata sa o duca intreaga viata pe palme. Ea nu-i putea spune nu, vedea asta foarte clar. Dovada vie este si aceasta situatie, era departe de pamint si totusi l-a ascultata a sarit, la el in brate. Ce-i drept ca a trebuit sa danseze putin el pe acolo ca sa o prinda, dar se merita. Cum o prinsese ca sa nu cada jos sa invirti putin cu ea in brate, dar se pare ca nu-i reusise miscarea. Ambii erau uzi si murdari, dar pe pamint. Acum chiar esti pe pamint. O strinse mai tare linga el. Sa fi stiut ea la ce se gindea el in fiecare seara, sa fi stiut ea ce vroia el cu adevarat de la ea. Era un pic sadic si poate un real profitor, dar pe ea o dorea, dorea sa o aiba alaturi si nu doar pentru o noapte cum se intimpla de obicei, dar pentru tot restul vietii.

ave ginduri nu de ingeras, dar sapera sa le poata realiza vreodata, spera ca ea sa ramina asa de draguta si de gingasa si sa nu o strice un eventual nou statut social pe care l-ar fi capatat daca avea sa-l aleaga. Incerca sa se ridice de jos, aveau sa racesca ambii cumplit, si nu putea sa permita asta. Numaa el vea voie sa raceasca, ii placea cind cineva avea grija de dinsul in timp ce el murea, doar ca in ultimul timp nu avusese parte de asa ceva.