Never apologize

[Ema Snow]

" As aprecia foarte mult, multumesc!" murmura ea cu un zambet firav.
Ea nu era o experta, fiindca nu prefera bauturile alcoolice. Cu toate astea, ii placea parfumul vinului. Se abtinu sa spuna ca si tatal ei incercase asa ceva in curtea bunicilor. Desigur, tatal ei dorea s-o faca numai pentru propriul neam si cativa prieteni buni, nu sa o extinda la nivel de afacere. Isi amintea cum el sapa in curtea din spate, tratand vitele de vie ca pe proprii copii. Si de fiecare data cand o vedea urmarindu-l, ii facea semn Emei sa se apropie si incepea sa-i povesteasca despre diferentele dintre cele de pe partea stanga si cele de pe partea dreapta. Tatal ei reusise sa faca o colectie mica si variata. Avea vita alba, rozacee, cu bob lunguiet sau rotund si inca cateva tipuri pe care Soimeanca nu si le mai amintea.
Urmase partea amuzanta din intreaga experienta. De cand via dadea semne ca totul merge bine, tatal ei incepuse sa se considere un mare filozof intr-ale vinului. De fiecare data cand avea ocazia, agita delicat paharul si mirosea lichidul rosu cu un aer plin de importanta. De fapt, din tot spectacolul asta prinsese Ema cate ceva despre vinuri si cum era mai bine sa le aleaga. Insa pierdea cu proba practica.
Continua sa asculte cu atentie. Era o vrajitoare, asa ca auzise si ea de renumele familiei Malfoy. Initial, se gasi surprinsa de vorbele lui Kurt, insa aproba cu o miscare firava a capului si isi ridica privirea spre el.
" Ma bucur sa aud asta. Nu pot sa prevad decat ca numele familiei Malfoy va capata mai multa admiratie din partea oamenilor si asta e bine. Ar fi pacat altfel, zau de nu." Zambi iar, de data asta cu mai multa incredere. " Si iti urez mult succes in afacere! La felul in care pari sa te ocupi de lucruri, cred ca deja ti-ai castigat un client fidel."