Never apologize

[Ema Snow]

Ema se apropie de raft, privind cu atentie. Asculta si memora tot ce ii spusese Kurt. Nu se inselase cand banuise ca se pricepea la astfel de lucruri. Intr-un fel, i se parea si normal. El era mult mai in varsta, mult mai experimentat in comparatie cu ea. Ea nu avea decat umila experienta a unei tragedii.
Lua in mana un pachetel de opt lumanari cu venin de vipera si il studie cu atentie. Nu provoca durere deci... Asta o atragea. Pentru scopurile ei de studio-aparare erau perfecte. Sau poate se insela... Poate ca ar trebui sa vada durerea pe chipul dusmanilor ei. Sa stie cumva ca aveau efect. Poate alta data. Pastra pachetelul insa continua sa se uite pe celelalte etichete. Zambi delicat, fara a se intoarce spre Kurt cand i se adresa.
" Oh, dar nu cred ca spune undeva ca unui gentleman ii este interzis sa cunoasca astfel de notiuni, chiar daca le foloseste sau nu in practica. Daca ne-am lua dupa astfel de reguli, presupun ca eu as fi un fel de ingeras. Copilul cuminte ce sta in banca lui."
Dar apoi, exista vechea expresie cu 'pisica blanda zgarie rau', nu? Si ea putea sa zgarie daca dorea. Cu toate astea, prefera sa astepte momentul critic, unde avea sa fie fortata sa-si arate coltii. La figurat vorbind.
Isi termina treaba in fata suportului de lemn si se retrase un pas, asteptand rabdatoare ca si Kurt sa aleaga. Instinctiv, isi intoarse usor piciorul drept spre urmatorul raion.
" Locuiesti in Londra?" intreba ea din curtoazie. Aleea Nocturn nu era un indicator bun in legatura cu resedinta cuiva.