fairytale...interrupted

[Colin Hawkeye Rovson]

Wow! A treia casatorie? Si cum de se mai tinea pe picioare? Ignora gandul si se abtinu sa faca o poanta despre soti si sotii. Kurt parea un tip distins si probabil ca isi gasise fericirea. Vorba aia, 'a treia oara-i cu noroc'. Oricum, nu avea sa-i strice omului cheful cu glume seci si intrebari cretine. Rase si el, auzind vorbele despre prima casatorie.
" Oh, din punctul asta de vedere o duc bine! Mai intai sa am un serviciu stabil, un trai confortabil si apoi o sa ma gandesc serios sa ma asez la casa mea. Uneori, am senzatia ca educatia morala pe care am primit-o ma mai trage in jos. Dar numai in anumite momente"
Asculta micul sfat si nu putu sa nu-i dea dreptate. Ca sa vezi! Intelepciunea chiar vine odata cu varsta! Hawkeye, in ciuda maturitatii in gandire de care dadea ocazional dovada, era pana la urma un adolescent prostovan si naiv. Avea momentele lui de slabiciune in care se arunca cu capul inainte si abia apoi se gandea. Spera ca intr-o zi sa aiba si el parte de maturitatea de care dadea dovada Kurt. Insa nu intra in criza.
El inca era in floarea varstei. Daca-si dorea sa se apuce sa joace jocuri video, atunci se apuca, fara sa fie preocupat de faptul ca 'nu erau de el'. El era la varsta in care, daca dorea sa-si exprime cat mai eficient sentimentele, zdranganea chitara si se lasa purtat de val. Hawk nu era un geniu muzical, insa avea cateva melodii compuse intr-un moment de ispiratie. Si chiar daca nu erau suficient de bune pentru a castiga un premiu, aveau valoare sentimentala. Lui ii erau dragi. De multe ori, le folosea pe post de lectii de viata.
Lua poza si o puse inapoi in vitrina, rezemand-o de ' Hogwarts - O istorie'. Asta era cam singurul scop cu adevarat folositor pentru cartea respectiva. Era singura carte pe care nu o citise, deoarece isi dorea sa descopere castelul si secretele lui de unu' singur. Si nu-l interesa istoria in general. Da, puteai invata din ea, dar nu-si dorea sa se trezeasca la un moment dat traind in trecut. Viata isi pierdea esenta in felul asta.
Observa chitara si unghiul tampit in care statea rezemata, asa ca o ridica ca sa o sprijine mai bine de perete. Nu vroia ca cineva sa se impiedice la noapte de ea. In mare, se temea ca el va fi impiedicatul. Si daca nu-si rupea piciorul - la norocul lui era posibil - atunci sigur facea suficient zgomot incat sa-l trezeasca pe Kurt. Se duse inapoi la birou si ii dadu jos ceasul, punandu-l pe masa.
" Ei, se face tarziu"