i can wait

[Colin Hawkeye Rovson]

Isi umplu buzunarele blugilor si ale camasii cu pachete mari. Lua doua baghete de zahar de deasupra si si le puse dupa ureche.
" Serios? Credeam ca prima regula e sa nu-ti exploatezi niciodata partenerul" glumi el. " A doua era sa porti mereu manusi la locul crimei. A treia era sa nu crezi niciodata ce ti se spune si sa verifici cu ochii tai. Sa continui?"
Ridica din sprancene spre ea. Cand Arlin deschise usa, Hawkeye se repezi sa mai ia un borcan mare de dulceata in maini. Biscuitii puteau deveni oricand prea inecaciosi. Prea seci. Mai bine ii ungeau cu dulceata. Isi aminti de copilarie, atunci cand ii dadea tarcoale mamei lui la bucatarie. De fiecare data, doamna Rovson avea o arma secreta care-l tinea pe curiosul pusti departe de treburile ei. Era suficient sa-i dea doua felii de paine cu gem si sa-i spuna: ' Du-te afara sa hranesti vrabiile'. Hawk accepta aproape instantaneu si isi lasa mama sa-si vada de lucru. Desigur, cand era copil, era mult prea chitros ca sa imparta cu altii feliile lui de paine cu gem. Mai ales cu niste pasari care ar trebui in teorie sa vaneze furnici. Asa ca se ducea in spatele casei, se aseza pe iarba la umbra copacilor si se punea pe mancat.
Iesi din bucatarie si ridica borcanul in dreptul ochilor. Dulceata de caise. Merge.
" Si unde vrei sa ne devoram prada, Arly?" intreba el zambaret.