fairytale...interrupted

[Kurt F. Malfoy]

• Ii zambi scurt si se urca pe pervaz,zgariindu-si usor genunchii cu varfurile unghilor ascutite,asemenea unor gheare. Daca el vroia sa doarma,sa doarma. Lui Kurt ii placea intunericul si singuratea. Doamna Malfoy il prinse de multe ori in pod,ghemuit in pozitie fetala,holbandu-se la tavan. Nu mai avusese de un an vreo criza de catatonie dar era in regula cand venea vorba de problemele lui,de boala de care suferea. Se obisnuise sa cada pur si simplu pe podea,tremurand,apoi ramanand teapan si rece ca un mort,functiile vitale neavand de suferit catusi de putin. Criza putea tine intre un minut si chiar cateva saptamani. Recordul lui era de o luna. Din fericire,nu avea sa se intample vreun astfel de episod in casa Rovsonilor.
  
  Se dadu jos de pe pervaz,picioarele lui incredibil de lungi lovindu-se de podeaua rece. Isi croi drum pana la patul de doua persoane,luand locul de la perete. Intotdeauna dormea la perete fiindca nu-i placea sa fie deranjat cand partenera ( in cazul asta partenerul) de pat se trezea si se dadea jos. Alegea mereu sa doarma pe partea dreapta,in pozitie fetala,ghemuit. Isi lipea fruntea si genunchii de perete si nu ocupa prea mult spatiu. Partea cea mai buna era ca nu sforaia si nu se agita in somn.
  
  '' Colin'' incepu el brusc,rostindu-i numele intr-un oarecare mod '' chiar esti un copil dragut.''
  
  Se aseza in pat,lipsit de gandul de a adormi fiindca suferea de insomnie. Pana la orele trei ale diminetii n-avea sa adoarma,era sigur de asta. Cearcanele stravezii din jurul ochilor erau o dovada absolut clara,la fel si ochii ce purtau o privire pierduta. Era sictirit,chinuit de viata si atunci cand dormea sau bea era cel mai fericit. Era fericit si alaturi de Cols,dar nu isi dadea seama de acest lucru. Inca.