one

[Kurt F. Malfoy]

Did I ask too much? More than it all?
They gave me nothing and that's all I've got.
We're one and we are the same.

• Lasa ca fumul sa se raspandeasca in incapere,nestiind daca viciul avea sa-l scape de ceva anume sau sa il afunde si mai mult in noroiul spiritual,sa ii intineze indentitatea si sa ii rupa in fasii tot ce avea. Ii era frica. Ce sentiment absurd pentru cel ce de obicei infricosa alti oameni. Se gandea ca roata se invarte si ca acum era timpul ca el sa plateasca. I se facea rau doar gandindu-se prin ce avea sa treaca si ce avea sa se intample cu el. Nu spera la ceva prea bun pe viitor,de fapt, nu mai avea speranta.
  
  Era clar. Kurt Malfoy era blestemat. Sa nu fie fericit,sa nu se bucure de ceea ce avea si sa-i raneasca pe cei din jur. Plansese ca o muiere timp de o saptamana insa acum incerca sa isi revina. O depresie muta,fara manifestari exterioare exceptand dorinta acuta de a se refugia. Ophelia si Stark mai trecusera pe la el,dar rar. Extrem de rar,caci nu stiau cum sa ii spuna ceva si defapt,ce aveau sa-i mai spuna? Nu trecusera prin ce trecea el - desi Ophelia se temea sa nu aibe aceeasi soarta - asa ca nu aveau ce sa-i zica.
  
  Elibera fumul pe nari,privind cum se urca in tavan. Cum ajunsese la Hogwarts,ce facea acolo? Greu,greu de zis. Habar nu avea. Cauta ceva,pe cineva. Nu stia daca era bine sa rau sa faca acest pas. Se invinovatea pentru faptul ca era in viata. Dar asta era viata? Nu mai putea rezista asa. Venise sa-si ia adio. Da,acum isi amintise.
  
  Totusi,auzi usa deschizandu-se si se refugie intr-un colt,de parca unghiul de care se sprijinise cu spatele avea sa-l apere.
  
  ooc : Kurt & Lexie