Never apologize

[Ema Snow]

" Yn wir" raspunse Ema cu un zambet cald. Era putin dezamagita ca, desi avea radacini mai in nord, accentul ei era pur britanic. Germani... Mai cunoscuse unu singur, cu ceva vreme in urma, in Hogsmeade. Ce-i drept, nu se dadea in vant dupa accentul lor. I se parea prea dur, prea teapan. Nu era deloc in stilul ei. Prefera lucrurile fixe, dar cu multe ferestre. Ei ii placea sa se plece, fara sa se rupa. Poate ca din aceasta cauza prefera limbile romanice. I se pareau pline de melodicitate. Curgeau asemenea unui rau, rapid sau usor, dar constant. Si, exceptand limbile pline de vocale si sunete rotunde, ii placea vechea engleza. Iti cam rupeai limba vorbind-o, cel putin pana iti intra in obicei, insa in urechile Soimencei suna bine. Tare bine.
Schita un zambet catre Kurt, mergand usor printre rafturi.
" Sunt destul de sigura ca daca cineva reuseste sa te mosteneasca la nivelul de care vorbim, se va dovedi vrednic de munca pe care trebuie sa o faca. Doar nu o sa-mi spui ca nu-l vei supune unor teste... Nu, mi se pare ca iti plac detaliile. Nu ai face greseala asta. Nu cu o minte atat de ascutita si de creativa ca a ta."
Isi micsora usor ochii, de parca incerca sa intareasca cuvintele spuse si in acelasi timp ridica usoare semne de intrebare. Insa ea nu intrebase. Ea afirmase.
" Jocuri de imbunatatire a memoriei, zici? Pe care le preferi? Cele in care trebuie sa te gandesti la ce ai simtit intr-o anumita parte a zilei si sa lasi simturile sa-si aminteasca pentru tine? Sau altele?"