curiosity killed the cat

[Ivy Thibault]

• Ivy încercă din răsputeri să îşi amintească cum intrase în situaţia asta. Însă cu cât de gândea mai mult, cu atât devenea mai înceţoşat şi mai îndepărtat. Simţea lanţurile strângându-i mijlocul şi închieturile de la mâini şi picioare. Simţea rănile sângerându-i acolo unde se frecaseră în continuu de pielea ei, atunci când se zbătuse să iasă.
  Se simţea mizerabil. De fapt, cel mai potrivit ar fi să spună că nu se mai simţea deloc. Părul îi atârna jalnic pe umeri, iar faţa îi era acoperită de o peliculă groasă de transpiraţie şi murdărie. Se uita în jos la hainele şi corpul ei însă era ca şi cum nu ar fii văzut nimic. Pur şi simplu nu putea să asimileze detaliile.
  Îşi lăsă capul pe spate simţind cum îi pulsează dureros tâmplele. Închise ochii şi nişte imagini vagi cu o stradă întunecată şi nişte matahale gigantice îi apărură parcă întipărite pe ploape.
  Deschise ochii exact când se auzi uşa deschizându-se şi îşi îndreptă capul, la timp pentru a vedea un bărbat oarecum cunoscut. Habar nu avea cine era, deşi ar fi putut să îşi vadă şi propria soră acum şi să nu o recunoască.
  Fără să aibă idee ce se întâmplă în jurul ei, privi spre uşa închisă cât timp bărbatul îi dezlega toate lanţurile. I se ascuţi mintea brusc când se simţi din nou stăpână pe propriul corp, însă totul era înconjurat de ceaţă. Se uită în sus la bărbatul care o dezlegase.
  Era Guillaume. Nu-şi dăduse seama din prima, însă acum era clar. Încercă să îşi amintească ultima lor întâlnire, însă şi asta era într-o ceaţă totală.
  "Ce vrei?" fu prima întrebare pe care se strădui să o rostească Ivy cu o voce răguşită şi înceată.