Never apologize

[Ema Snow]

Ema se apleca usor, cercetand cu atentie rafturile. Trebuia sa se gandeasca foarte bine ce isi dorea sa faca in seara respectiva. Intelesese de la ai ei ca musafirii erau din cei cu dichis. Mama ei isi dorea sa impresioneze. Ema la fel. Acum se punea problema daca era mai bine sa mearga pe un fel de mancare mai exotic sau unul mai comun. Lua in mana o sticla de vin alb, sec, si o ridica la nivelul ochilor. O incanta felul in care lichidul lasa o pelicula fina, specifica, pe marginea sticlei. Din cate stia ea, era un lucru bun la vinurile seci. Rasuci sticla in mana, pentru a se uita la an. In timp ce facea asta, paru sa se hotarasca brusc asupra problemei cu mancarea. Se gandi ca un platou specific marinaresc, cu fructe de mare si multa lamaie, ar face o impresie buna. Chiar daca nu se dadea in vant dupa picioruse cleioase si animalute ciudate, considera ca putea sa se sacrifice pentru o seara. De dragul parintilor ei. Si in plus, putea oricand sa faca pe gazda activa care se plimba de colo colo, aducand si luand tot felul de chestii de pe masa. Si poate ca intr-o pauza putea manance ceva rapid si mai pe placul ei.
" Nu te arunca in asa ceva pana nu ai toate detaliile" spuse ea scurt, uitandu-se la Kurt. " Foarte multi au confundat dementa cu inteligenta si niciodata nu a iesit ceva bun din astfel de situatii. Crede-ma. Am studiat la un moment dat astfel de cazuri, deoarece trebuie sa inteleg foarte bine principiile de baza daca vreau sa ajung acolo unde imi doresc. Si oricum, depinde cum privesti lucrurile. Exista o teorie care sustine ca toti suntem dementi, mai mult sau mai putin"