Wild world

[Kurt F. Malfoy]

• Imaginea de mai sus este intr-un fel ceasul meu. Imi pierd viata,imi pierd orice directie,orice sens. Ei aveau planuri pentru mine,planuri care nu ma ajutau din punct de vedere spiritual insa care mi-ar fi asigurat un trai mai mult decat perfect. Din punct de vedere social si financiar. Si eu am dat cu piciorul la tot pentru niste vise prostesti. Ma indrept in jos,ma indrept catre o involutie sigura si lenta,ca o boala incurabila ce te mananca de viu. Si imi pare rau ca s-a ajuns la asa ceva,ca ma sperie sa dau ochii cu oamenii pe care ii iubeam. Vreau sa ma ascund de toti,de toate,sa inghet timpul in loc si sa ma plimb printre toti aceia pe care-i stiu,sa le spun ce ma deranjeaza si cand se vor dezgheta,sa realizeze ce greseala enorma fac.
  
  Mi-ar place sa vad viitorul. Nu imi plac oamenii care spun ca nu vor sa stie cat va dura ceva si cum se va sfarsi pentru ca vor sa traiasca clipa. Nu,stiind punctul final vei stii cum sa il eviti. Mi-as dori sa imi vad viitorul,sa vad daca este atat de negru si catastrofal cum si-l imagineaza restul. Cum mi-l imaginez eu. Vreau sa imi indrept greselile trecute si viitoare,cele ce se pot indrepta cel putin. As alege sa invat mai mult,sa iubesc mai mult,sa petrec mai mult timp alaturi de cei dragi. Sa traiesc mai mult. Acum e imposibil. Ce are sa se intample,se va intampla. E inevitabil.
  
  In alta ordine de idei incepe un capitol nou. Ma bucur ca am ajuns la intensiv franceza desi ma mir cum am trecut de testare. Ma bucur ca sunt la filologie desi asta inseamna ca mi-am dezamagit familia. Ma bucur ca sunt la colegiul la care sunt si ma bucur ca o sa incep sa iau lectii de dans alaturi de cel mai dragut baiat din lume care nici nu stie ca exist. Am ajuns sa consult stelele - nu astrele - si sa le intreb ce rezerva viitorul pentru mine. Sunt o adolescenta cu probleme,sunt o adolescenta nebuna si indecisa care nu stie ce inseamna viata desi a trait 15 ani cu impresia ca este complet constienta de toate mecanismele realitatii. Dar s-a inselat. Realitatea musca. Inca mai sangerez,inca ma dor acele rani. Am o lume disfunctionala,o viata ciudata,dar ea este a mea. Probabil va trece tot dupa 18-20 de ani,cand voi fi femeie. Probabil nu voi apuca varsta asta. Mi-e indiferent,regret doar ce n-am facut,nu ceea ce am facut,desi e loc de mai bine intotdeauna. Mi-ar parea rau de ceea ce mi-as dori sa fiu dar n-as putea fii niciodata. Mi-ar parea rau ca am trait visand in loc sa traiesc un vis.