Fabulous girls

[Ema Snow]

Ema se aseza pe un scaunel micut, uitandu-se curioasa prin jur. Era in casuta lui Merlin... Incredibil! Bine, nu arata deloc asa cum si-o imaginase, insa putea sa treaca peste acest detaliu.
Isi imbarliga degetele in jurul cescutei calde si inspira adanc.
" Oh, dar nici nu o sa ne crezi" zambi ea si incepu sa-i spuna - pe scurt - tot ce li se intamplase celor doua. Merlin nu parea surprins totusi. Asculta politicos si chiar se dadu dovada de rabdare atunci cand Ema se oprea pentru a cauta un cuvant anume. Ii era teama ca nu cumva sa foloseasca un termen care sa-l induca pe batranul vrajitor in eroare.
Termina de povestit si ezita. Ii placea compania lui Merlin, parea un batranel de treaba in comparatie cu ce se spunea prin legende si povesti. Intr-adevar, se simtea in aer puterea lui. Ema nu-si putea explica ciudatul sentiment. Era ca si cand magia din sangele ei reactiona, vibrand si agitandu-se, trezita la viata de magia lui Merlin. Nu mai simtise asta niciodata. Cumva, i se paru ca e de datoria ei sa se supuna vorbelor lui, asa cum un cavaler se supune regelui. Insa tot era ingrijorata in privinta rugamintii.
Batranul ii lua mana lovita, facu un gest de parca ar fi scuturat-o de praf si lasa in loc pielea ca noua a Emei.
" Ce doreai sa ne rogi?" intreba ea dupa ce murmura un 'multumesc!'