Fabulous girls

[Ema Snow]

Ema desfacu nodul pe care il facuse. Isi invarti bagheta deasupra medalionului, facand in asa fel incat incuietoarea rupta sa se repare. Zambi multumita si i-l arunca lui Oswald care il prinse cu o privire derutata.
" Buna prindere, cavalere!" zambi ea. " Aveti grija.."
Se posta langa Julieta, trecandu-si mana dreapta peste umerii ei. Merlin murmura un sir lung de cuvinte ciudate, le atinse crestetul capului cu varful baghetei, iar Ema uita de ea.

Era prea multa lumina. Stia asta, dar nu o deranja. Era o liniste placuta in jurul ei. De fapt, era atat de liniste incat auzea si respiratia Julietei, in ritm cu miscarile usoare ale umerilor de sub mana Emei. Da... Soimarita avea ciudata impresie ca daca ii da drumul Julietei, atunci se va intampla ceva aiurea. Poate ca nu vor nimeri in acelasi timp... Incerca sa nu se gandeasca la asta, lasandu-si mintea ocupata de linistea deplina. Era cald si bine.

Probabil ca i se inrosise obrazul la felul ciudat in care statea. Cu capul rezemat pe o mana, cu barbia pe lemnul neted si cu parul gadilandu-i umerii. Ii amortisera picioarele. Simtea mici furnicaturi la gambe. Ema clipi. O data. De doua ori. Se simtea obosita si cu mintea inceata.
Ce se intamplase? Isi aduse aminte de Merlin, de cavaleri, de Curtea Regala, de sala impunatoare, de holurile reci, de Taylor... Razboiul cu mobila din bucataria parea atat de departe acum. Ema isi ridica capul pentru a se uita in jur. Ca sa vezi!