curiosity killed the cat

[Ivy Thibault]

• Ivy închise ochii, simţindu-i respiraţia caldă pe ureche. Zâmbi abia vizibil şi se întoarse brusc spre el, deschizând ochii. Faţa ei era la doar câţiva milimetrii de a lui.
  "Şi de ce ţi-aş spune eu asta? Ce-ar ieşi pentru mine? M-ai omorî oricum."
  Se întoarse cu faţa spre uşă şi se sprijini cu fiecare mână pe rând de scaun ca să se poată ridica. Reuşi să îşi ţină echilibrul, însă ar fii fost o minune să poată să umble până la uşă, darăminte să scape. Stătu pe loc, într-o poziţie cât mai dreaptă, sprijinindu-se cu o mână de scaun. Cu mâneca cealaltă îşi şterse brutal fruntea.
  Se uită la pereţi, încercând să desluşească cea mai mică crăpătură, însă totul era plat, gri şi intact.
  Îşi odihni iar privirea pe Julien şi îl cercetă. Arăta aşa ca de obicei: şuviţele de păr şaten îi cădeau cârlionţate pe frunte, cât timp ochii de un verde strălucitor o cercetau de sub sprâncenele groase.
  Îşi aminti cum se uitau femeile la el cât timp dansau împreună la Muzeul de Vâjtaţ şi zâmbi patetic.
  Se gândi pentru câteva secunde la ceea ce o întrebase el. Era ea chiar atât de trădătoare încât să scuipe toate planurile lui Kurt? Singura problemă din întrebarea aceea era faptul că ea habar nu avea de un singur lucru pe care îl plănuia el pentru război. Păstrase totul pentru el, exact pentru a evita distrugerea întregului plan în caz că unul dintre oamenii în care îşi puse încrederea ar fii capturat.
  Îşi stoarse creierii în linişte, încercând să găsească ceva care ar putea să o scoată din situaţia asta.