Never apologize

[Ema Snow]

I-auzi! Isi daduse seama de rafinamentul si de educatia ce zaceau in persoana domnului Malfoy, dar nu crezuse niciodata ca erau in cantitati atat de mari. Isi stramba buza inferioara. Ea nu se putea lauda cu atatea... Ea era doar ea. O Snow putin cam prea banala.
Era ceva ciudat in aceasta amicitie. Ema simtea in jurul lui Kurt aceeasi protectie pe care o intalnea in preajma parintilor ei. Si asta poate ca suna cam straniu in urechile unui necunoscator. Pana la urma, cei doi faceau parte din tabere diferite. Si tocmai asta o linistea pe tanara Soimeanca! Compatibilitatea dintre stilurile lor. Antitezele. Alb-negru. Cald-rece. Lumina-intuneric. Viata-moarte. In ciuda gandurilor ei haotice ce le inghesuia intr-un colt al mintii pentru a le analiza mai tarziu, Ema lasa obiectivitatea sa preia controlul. Putea vedea sub toate actiunile lui Kurt un om si refuza cu vehementa sa renunte la gandul asta, indiferent de ce avea sa-i mai spuna. Fiecare avea motivele lui pana la urma.
Ii zambi delicat.
" Un artist in toata regula, pot spune. Si inca unul cu o educatie pe masura! Pianul este metoda mea favorita de relaxare si - de ce nu? - de comunicare. Tinand cont ca stii sa canti la atatea instrumente, banuiesc ca intelegi la ce ma refer. Acel moment unic in care esti doar tu si muzica... Cand o lasi sa te cucereasca si i te daruiesti..."
Ea era o fana a muzicii clasice, asa ca, din cate putea spune din experienta, era singurul gen de muzica unde iti venea mai usor sa te lasi prins in note. I se parea prea dificil sa faca asta cu prostiile ce apareau in ultima vreme.
" Spuneai ca iti place sa construiesti machete. Ce fel de machete?" intreba ea curioasa.