Never apologize

[Ema Snow]

Fata zambi usor. Incerca sa si-l imagineze pe Kurt intr-o astfel de situatie. Il putea vedea lucrand la o masa spatioasa, sub lumina unei lampi de birou. Il vedea punand cu mare atentie si grija diferite bucatele de material si aruncand ocazional priviri spre pozele din jur. Putea pune pariu ca erau poze cu marile cladiri, luate din cat mai multe unghiuri. Nu putea sa fie altfel; il vedea atent si la cele mai mici detalii. Doar tocmai ce-i spusese ca le construia din aceleasi materiale.
" Poate e putin din amandoua" spuse ea intr-un final. " Poate taman pentru faptul ca iti place arhitectura iti place sa te manifesti astfel. Desigur, situatia poate si vazuta si invers. Presupun ca e greu, dar fascinant. Ma gandesc fie numai si la faptul ca trebuie sa cunosti foarte bine elasticitatea materialelor si calitatea lor, mai ales la o scara asa mica"
Poate se insela, caci nu se putea lauda cu necesarele cunostinte in acest domeniu, dar pur si simplu asa vedea ea lucrurile.
O parte din mintea ei analiza, ca intotdeauna. Un egocentric si o orgolioasa. Destinul chiar facea poante bune! Pentru o clipa nebuna, se intreba cum de nu se luasera in cuvinte extravagante, insa erau amandoi prea maturi pentru asta.
" Frumoasa pasiune... Imi amintesc ca atunci cand eram mica imi placea sa ma uit cum sculpta un unchi de-al meu. E fascinant cand te gandesti cate poti obtine cu putina imaginatie dintr-un nimic. Asa si cu tine. Probabil ca unii civili, ce-i care au urmarit stirile despre tine in mod deosebit, se gandesc ca esti fara speranta. Imi vine greu sa cred asta. Sunt foarte multe lucruri de apreciat in persoana ta, Kurt"
Vorbise pe un ton calm si cald, fara sa regrete ce zisese. Probabil ca trebuia sa se gandeasca la felul in care sunasera spusele ei. Ea nu dorise niciodata sa aduca o jignire.