one

[Kurt F. Malfoy]

• Era fericit pentru Lexie mai ales ca merita. Trecuse prin multe lucruri si avea nevoie de putina dragoste,de putina intelegere,putin respect. Si acest putin avea sa se faca mult pe parcurs,prin munca si perseverenta,mandrie,ambitie. Candva avusese si el ultimele doua lucruri. Mandria de a fi unul din cei mai buni vrajitori ai generatiei sale,ambitia de a se mentine pe acest loc. Era ca un titlu pe care-l avea de aparat.
  
  Isi aminti de Lilith si de ceea ce o invatase. Era bine pana acum,fata prindea repede insa nu atat de mult si de brusc,fiindca nu vroia sa-i incarce mintea,sa o zdruncine. Avea un mic invatacel. Isi aminti de asta si isi aminti si de faptul ca merita sa traiasca. Pentru Lexie,care era mereu acolo. Pentru Freyja,care insemna totul pentru el. Chiar si pentru Lilith,care il vedea ca pe un idol. Nu in ultimul rand pentru el insusi,caci i-ar fi fost dor de ceea ce fusese candva.
  
  '' Consider ca Viperinii sunt puternici,dar lenesi. Au nevoie de un impuls. Trebuie sa recunosti ca nu mai e ca pe vremea noastra cand era o mandrie sa lupti si sa castigi. Acum doar stau si dormiteaza,asteptand sa castige cupa si daca o iau altii inainte,incep sa strige ca s-a produs o greseala,ca directorul tine cu ceilalti. Imi e mila de cei ce ne vor conduce peste cativa ani.''
  
  Aurori,profesori,simplii vrajitori. Nu stia ce avea sa se aleaga de Lumea Vrajitoreasca,cert era ca pana in clipa in care avea sa paraseasca aceasta lume avea sa spuna ca e vrajitor si ca lupta pentru cei de-o seama cu el,cei cu har vrajitoresc,indiferent de sange,de Casa,de nume. Vrajitorii erau o mare putere,o structura,erau un intreg ce nu trebuia divizat. Pacat ca fondatorii si cei din trecut nu realizasera acest lucru.