And you realize that her smile is everything

[Colin Hawkeye Rovson]

' Oh, nu!'
Se stramba usor disperat cand fermoarul se prinse de tricoul de dedesubt. Incerca sa traga in sus, dar parca i-l bloca mai rau. Incerca sa traga in jos, dar fermoarul nu se clinti. Asa ca incerca sa traga de tricou. Se incrunta, iar degetele ii tremurara o clipa, dar fermoarul se desprinse cu un pric! surd. Hawk se grabi sa-si analizeze tricoul. Ca sa vezi! Putuse sa faca asta fara a-l gauri! Asta era o premiera! Desfacu total fermoarul, gandindu-se sa tina tentatia la distanta.
Destul de multumit de cavalereasca lui reusita, Soimeanul se rezema cu spatele de banca, lasandu-se purtat de ganduri. Poate ca mai avea putin si inebunea. I se parea ca o simte prin preajma, ca-i aude rasul. Clar era nebun! Stiind ca trebuia sa fie putin ingrijorat de aceasta descoperire, dar fara sa-i pese catusi de putin, Colin se uita prin jur. Avea nevoie de o distragere. Insa facu ochii mari la ceea ce vazu.
Initial, considera ca 'boala' lui avansa nitel prea repede. Abia apoi se gandi ca asta nu era atat de anormal, tinand cont ca erau in Hogsmeade, ca era sambata si ca elevii de la Hogwarts frecventau locul. Clipi de cateva ori, incercand sa vada daca Roselie avea sa dispara de acolo. Dar cum asta nu se intampla, zambi larg si se ridica de pe banca, mergand spre ea.
" Rose! Ce mai faci?" intreba el, putin cam prea entuziasmat pentru un baiat.