o zi a dragostei

[Ada McNair]

"Sincer...eu nu observ nimic...nu prea sunt deloc atenta la detalii.." ranji Ada
'hmm...totusi...era atat de cunoscuta...desi nu am mai vazut-o niciodata.." gandi Jade, indreptandu-se catre casa viperinilor, lasand-o pe Ada in urma.
Ada murmura o vraja, iar rochia ei scurta si alba, se transforma intr-o roba lunga si neagra, iar pantofii de asemenea, se schimbara din cei cu tocuri inalte si obositoare, in niste balerini negri. Incerca sa iasa din vizorul fetei din anul 7, cand se intalni din nou cu Jade.
"Hei! Parca ai plecat in camera de zi" ii spuse Ada intr-nu fel panicata.
" Pai nu stiu. De fapt, nici nu imi dau seama cand am ajuns aici." spuse Jade... fiind cu mult mai speriata decat Ada, care se uita la unghiile, care uitase sa si le stearga, asa ca mai murmura o vraja iar, oja neagra se sterse .
"ADAAA!!! CASTELUL ESTE ATACAT DE CEL MAI RAU VRAJITOR , IAR TU ITI CURETI UNGHIILE?? X" tuna Jade..
"of..." suspina Ada "si eu care credeam ca am timp sa ma epilez"
O liniste izbitoare se lasa, cand se auzi vocea lui Voldemort, care rasuna atat de tare, incat le bubuiau urechile.
"Am decis sa va mai las timp, deoarece vad ca nu sunteti pregatiti sa va confruntati cu mine, si eu nu vreau sa imi pierd vremea cu viermi neputinciosi. Am sa vin, la o data, cand vreau sa fiti cu totii pregatiti , sa vedeti adevarata mea putere"
Toata lumea care mai era se uita spre tavanul Marii Sali, incercand sa descifreze de unde se aude vocea.
Dintr-o data se facu liniste, iar tot ce era dezastru , se repara.....


OCC: lipsa de idei frate :