Where the lonely ones roam

[Melissa A. Reningan]

• Strânse din dinți, dându-și seama de prostiile pe care le spusese și de faptul că fusese cam aspră cu Myrtle. Oftă. Încercă să-și găsească atentă cuvintele, dar se pare că mintea îi era altundeva. Șarpele... care șarpe? Acel loc devenea din ce în ce mai sufocant.
  -Myrtle, nu e faptul că nu ne pasă de tine sau nu ne-a păsat cine te-a omorât. Toată școala încearcă să caute vinovatul chiar și după tot acest timp. Doar că... atitudinea ta. Poți încerca să fii mai prietenoasă și să nu te plângi toată ziua, vorbind numai despre tine. Dai impresia că ești foarte egoistă. Poți să te schimbi. spuse Melissa pe un ton blând și o văzu pe Myrtle apărând în fața ei.
  -Minți! Nimănui nu i-a păsat niciodată de mine! Mie de ce să-mi pese de ei și să fiu prietenoasă?! strigă Myrtle începând să plângă din nou.
  -Ai dreptate... hai să plecăm de-aici. Nu o mai suport nici o secundă pe plângăcioasa asta. Am încercat să fiu bună cu ea dar văd că nu vrea. spuse Melissa în șoaptă către Zoey și apăsă pe clanță ieșind din baie puțin nervoasă.