one

[Kurt F. Malfoy]

• Incepu sa rada. Da,Lex avea dreptate. Nu se gandise la asta,o facuse ca un prim impuls,prim gand. Asa cum facea intotdeauna. In ultimul timp nu mai calcula nimic. Uneorii ii venea greu sa spuna cat face sapte minus cinci,ajungand la ideea ca era distrus rau. Dar se calmase,partial. Da,era viu si asa avea sa ramana. Trebuia sa isi gaseasca un sens in viata. Nu era ca si cum ar fii trebuit s-o creasca pe Frey. Ea era mare. Odette si ai lui deasemeni. Ei aveau un scop. El era Titanicul care ocolise ghetarul dar care pierduse coordonatele,plutea in deriva.
  
  '' Visator profesionist,mai tare ca Lennon. Eu,tu,o cafea,un suc,niste tigari si o discutie lunga,filozofica,tipic noua. Asta e tot ce am nevoie. Asta e cea mai mare dorinta a mea.''
  
  Privi Oglinda si ridica din umeri. Ultima oara fusese putere si influenta,dupa ce ajunsese un Malfoy isi cautase sufletul pereche iar acum vroia fericire. Da,vroia sa fie fericit. Caci intelesese ca dragostea si banii nu iti aduceau putina pace. Iar el vroia sa fie liber,fara nici o grija. Invata - asemeni unui copil - sa vada in profunzime,sa renunte la aparente. Sa ia partea spirituala,nu materiala.
  
  '' Doar tu si eu...''