i can wait

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawk o batu usor pe umar.
  " Doar nu vrem sa ne trezim intr-o varianta moderna si vrajitoreasca de 'Hansel si Gretel', nu?" glumi el.
  Pana la urma, nu vedea folosul unei urma de prajituri. Stiau imprejurimile, asa ca de ce sa se ingrijoreze? Nu avea sa se piarda nimeni. Posibil. Si daca se intampla, aveau sa se descurce. Probabil. Isi scutura capul. Chiar nu era cazul sa se gandeasca la asa ceva.
  " Neah... Sunt singurul copil si sincer, ii inteleg pe ai mei de ce. Adica, zau acum, probabil ca i-am speriat dupa ce au vazut ca sunt ca o unu' bagat in priza. Si-or fi zis ca nu pot sa stapaneasca doi ca mine" rase el. " Dar tu?"
  O lua la dreapta si o trase pe Arlin dupa el, prezentandu-i in cativa metri o fereastra inalta. Facu o miscare gen' ta-daa! si zambi.
  " Asta, irlandezo, va fi masa noastra pentru urmatoarele minute"
  Nimeni nu trecea pe culoarul respectiv decat in timpul meselor de dimineata. Hawkeye stia chestia asta ca un fact oarecare, dar nu pricepea de ce. Spre rusinea lui, nici nu se intrebase pana atunci. Lasa borcanul pe pervaz si isi freca palmele pentru a se pregati sa-l deschida. Ce-i drept, vroia sa se dea mare, asa ca adopta un zambet smecheresc si rasuci capacul. Mana ii aluneca pe metal cu un scartait. Rasuci iar. Si iar. Si mereu acelasi rezultat. Puse forta, incepand sa se incrunte, dar intr-un final se dadu batut.
  " Cred ca am luat borcanul defect" se intoarse el spre Arlin, incercand sa-si mentina nivelul de masculinitate odata cu expresia stoica.