i see humans but no humanity

[Louis Ausländer]

• Louis&Allison

  I've learned that you can't please everyone. So don't try it. It's a waste of time trying to make everyone like you. Just be you. I've learned the hard way and in the end, some people are just so full of hate that no matter what you say or do, they'll always have something to say. They'll never like you. So fuck them.
  
  Calca strident in noroiul ce se lasa pe alee. Purta niste bocani militaresti, care pareau cam mari pentru el, blugi negri si ploverul tot negru, impreuna cu un tricou alb. Aerul imputit de pe Aleea Nocturn ii provocase mereu greata. Era un Devorator. Acolo ar fi fost normal sa-si petreaca timpul. Insa nu indraznise sa calce pe acolo de prea multe ori, fiindu-i scarba si de oamenii care cerseau pe langa magazine, inventand cine-stie-ce poveste tragica despre familia pierduta in razboi.
  Avea inima. Insa numai pentru oamenii care, la randul lor aveau si ei inima. Nu pentru asemenea fiinte jalnice, care se injoseau mai tare cersind. Aveau acea privire malefica, si respiratia cu miros de.. moarte, care te dobora. Isi acopereau in totalitate fata pentru a-i nu recunoaste. Erau niste.. nu existau cuvinte pentru acei oameni.
  Isi verifica plictisit buzunarele, in speranta de a gasi o tigara pe acolo. Gatul sau cerea cu disperare o tigara. Era insetat.. dupa fumul acela amarui care-i inunda gatul, facandu-l sa intre intr-o stare de liniste pura... iar gandurile ii fura spulberate de o loviura puternica. Isi simti abdomenul aplecandu-se.. ca si atunci cand voma si se apleca spre W.C. Ce putea provoca o astfel de coliziune? Deschise ochii indurerat, zarind o femeie bruneta, cu suvite roscate. Chipul acesteia parea atat de.. inofensiv. Cum putea avea cineva un asa chip? Sa se astepe sa fie din Ordin? Si-ar fi scos singur plamanii ca nu. Daca femeia aceea facea parte din Ordin.. atunci totul ar fi fost mult prea perfect.. desi nu exista ceva mai mult decat PERFECT! Trebuia sa fie macar o samanata de rautate acolo. Scapa si tigara. Eh, cand scapa tigara treaba se strica.. ca un mar lasat prea multa vreme nemancat. Ca nucile trecute. Ca totul. Ca el cand nu fuma. Se incurcara itele.
  "Ma scuzati doamna!"spuse acesta, abtinandu-se sa nu-i spuna ca ii datora o tigara. Si aceea fiind ultima.. era ca si mort pentru restul ultimelor trei ore. Abia plecase de acasa, fara bani, fara tigari, fara mintea lui cea stralucita. Scransni din dinti, ridicand barbia, obsevand ca era ceva mai inalt decat femeia aceea. Ochii lui pareau invinetiti, din cauza lipsei de somn, fata palida, din cauza tutunului si alcoolului. Parul zburlit. Arata ca un drogat.