one

[Lexie Stryder]

• Lexie zâmbi la auzul cuvintelor lui Kurt. Avea dreptate, înăuntrul lui încă se ascundea un copil, cu inocenţa şi naivitatea lui, cu farmecul şi curiozitatea tipică. Poate că nu fusese pregătit pentru copii, sau pentru căsătorie, sau responsabilităţi în general. Poate că era mai bine aşa, dacă era relaxat, dacă se putea concentra pe fericirea lui, pe libertate şi lumină.
  
  'Ştii ceva? Ai dreptate,' spuse Lexie pe un ton aproape surprins. 'Chiar eşti un copil crescut. Cu toţii suntem. Nimeni nu e atât de mare şi matur pe cât crede. Oamenii fug de responsabilităţi în fiecare zi, fie că o fac din adins sau fără intenţie. Nu există nicio persoană pe lumea asta căreia să îi placă să fie adult.'
  
  Viperina zâmbi, un zâmbet limpede şi pur, fără niciun ascunziş sau subînţeles. Aşa ar fii trebuit să îi arate fiecare zâmbet. Pur şi simplu copilăresc.
  'Dar e mai bine aşa. Dacă am creşte şi ne-am da seama ce facem prin neglijenţa noastră ne-am autodistruge.'