two birds never sing the same song

[Astrid Eir Osmund]

• Era doar un copil. Un copil inocent ce nu stia cu exactitate ce insemna dragostea, dar care voia la randul sau sa guste acea aroma despre care toti ceilalti spuneau ca este mai dulce chiar si decat sucul de dovleac.
  Nu era sigura ca Victor o iubea, dar saruturile sale insemnau totul pentru ea. Era primul baiat pe care-l sarutase vreodata si spera sa fie si ultimul. Singurul lucru care statea intre ei era acea distanta pronuntata de caracter, varsta si sperante pentru viitor. Ea ar fi vrut sa continuie sa fie o pasare ranita, prinsa intr-o cusca, daca acea cusca apartinea lui. Nici nu avea nevoie de gratii de argint sau da aur. Avea sa cante toata ziua dragostea lor, iar daca el ii fredona macar si cateva versuri, atunci putea sa o pastreze pentru vecie.
  
  Incepu sa se inroseasca in obraji si isi ascunse chipul de privirea lui. Ar fi vrut sa fie cu adevarat perfecta, perfecta pentru el. Stia ca nu era deloc potrivita pentru ca era prea plina de o naivitate infantila si nu stia sa deosebeasca un lucru bun de unul rau. Nu stia care era adevarata natura a lui Victor, dar nici ca-i pasa.
  
  'Iti multumesc' ii spuse timid abia reusind sa-si desparta buzele.