Where the lonely ones roam

[Melissa A. Reningan]

• -Stai liniștită, oricum nu am de gând să mă duc în cameră. Nah, nici moartă nu mă duc. M-a făcut curioassă chestia care a spus-o Myrtle cu șarpele... Ai idee despre ce vorbea? întrebă aceasta curioasă și o privi pe șatena din fața ei.
  Își trecu limba peste buze, privind în jurul ei gânditoare. Încă putea să audă țipetele fantomei, care erau zadarnice pentru că oricum Melissa nu mai avea de gând să se întoarcă în baia aia niciodată. Nervii ei erau deja la limită. Nu crezuse niciodată că cineva poate fi atât de enervant chiar dacă e mort. Și așa se dusese seara liniștită pe care roșcata dorea să o aibă.
  Începu să se plimbe pe coridor, făcând ture scurte. Era pierdută. Nu mai știa la ce să se gândească sau nu. Nu mai știa dacă să o ajute pe Myrtle sau nu.
  
  -Acum ce facem? Unde ne ducem? se trezi dintr-o dată Melissa vorbind singură.
  Deodată pe roșcată o cuprinse o spaimă inexplicabilă. Se uită în jurul ei, simțind că cineva le urmărea. Buzele începură să îi tremure, apoi închise ochii speriată , lipindu-se de peretele rece. Ceva ciudat se întâmpla acolo, dar îi era frică să deschidă ochii.