i can wait

[Arlin van Iver]

• "Ah, gura pacatosului adevar graieste!"spuse ea cand ii auzi vorbele. Era adevarat. Soimeanul era prea activ, prea saritor, era prea bun pentru a fi un prieten foarte bun. Schita un zambet prapadit spre fereastra, facand pasi mici spre aceasta, pentru a se scapa de povara cea dulce.
  Ea? Ea nu era singura. Adica, nici la propriu nici figurat nici cum. Avea multi prieteni, avea o familie, avea tot ceea ce-si dorea. Lua loc pe podea, luand un biscuit din cei de acolo, rontaindu-l apoi.
  "Eu... am o sora mai mare. A absolvit de mult timp incoace, iar acum e in Rusia." Ea si sora ei erau totalmente diferite. Arlin era glumeata, plina de viata, aventuroasa. Pe cand sora ei era matura, perfectionista, responsabila.
  Dar, intr-adevar, ea era un copil inca, pe langa sora sa. Tatal lor le iubea pe amandoua, si nu facea diferente, desi Melissa ii se plangea (in vacante, cand revenea in tara) tatalui ei de trasnaile provocate de Arlin. De faptul ca era cam lenesa, sau ca o contrazicea pe Mell. Arlin era sarcastica in prezenta surorii ei, numai pentru a o enerva putin. Pe langa toate detaliile astea minore, se intelegeau. De minune!
  "E prea desteapta pentru glumele mele."termina ea sirul gandurilor. Pufni amuzata cand, dupa cateva scartaieli si miorlaituri, borcanul avea inca capac. Trase maneca bluzei sale dungate, acoperind in totalitate mana. Lua borcanul din mainile soimeanului, incercand chiar ea sa-l desfaca. Cu un poc! surd, borcanul era deschis. "Okay, uite!"spuse bruneta, inmanandu-i borcanul lui Colin.