Where the lonely ones roam

[Melissa A. Reningan]

• Își duse palma la gură, suspinând încet. Era într-adevăr speriată. În copilărie avusese multe întâmplări neplăcute asemănătoarea, și nu putea să le ignore. Nu avea curajul să deschidă ochii. Era complet fără apărare iar dacă în următorul moment apărea cineva în fața ei avea de gând să țipe sau să leșine cu siguranță. Își întoarse capul spre Zoey, deschizând foarte puțin ochii. O privi cum intră în baie. Voia să se ducă după ea, dar îi era frică. Bineînțeles că nu putea sta pe hol singură. Risca să fie prinsă de cineva sau să fie rănită. Nu știa ce să mai facă. Era complet dezorientată.
  -Nu...intra. spuse Melissa dar era prea târziu. Șatena deja intrase în baie.
  Avea un sentiment ciudat că ceva avea să se întâmple. Mai era mult până dimineață, avea să fie o noapte foarte lungă. Dacă se gândea mai bine, fusese o greșeală ăcă plecase din cameră și se dusese în baia unde stătea Myrtle. Astfel ea nu avea să se enerveze atât de rău pe cele două fete.
  
  Se lăsă în jos, atingând ușor podeaua. Nu voia să plângă. Voia să se ducă după prietena ei. Dar dacă se ducea, probabil amândouă intrau în necazuri și nimeni nu le mai putea salva atunci. Își apucă bagheta din cizmă și o ținu strâns în mână, fiind pregătită de orice. Era cu ochii în patru, asigurându-se că nimeni nu venea. Era mult prea liniște. Din baie încă nu se auzea nimic. Poate că Myrtle se liniștise, dar totuși, Zoeey de ce încă mai stătea acolo?