And you realize that her smile is everything

[Colin Hawkeye Rovson]

Era un da, indiferent cum il intorceai. Un da! Pentru el! Uau!
Nu se putu abtine sa nu zambeasca. Ii venea atat de usor cand era langa Rosalie.
" In urechile celor din exteriorul Hogwarts-ului si chiar si in urechile bobocilor, suna ciudat cand cineva spune ca s-a plictisit intre peretii castelului" ridica el din umeri. " Presupun ca obisnuinta e totul"
I se parea ca fusese prea rece. Pe langa subiect. Iar el nu dorea sa stea sa vorbeasca despre cum vedeau altii scoala. Nu, el dorea sa afle cat de mult se poate despre Rose. Vroia sa stie cum o poate face fericita, caci ar fi facut orice. Putea, desigur, sa o intrebe oricand pe Ema, din moment ce cele doua pareau atat de apropiate. Dar nu functiona pentru el. Vroia sa ii descopere singur misterele.
O vreme se plimbara in liniste pe stradutele inghesuite. Asta vorbind de liniste fizica, deoarece Hawkeye se simtea ca o orchestra. Inima batea puternic, picioarele aproape ca tremurau, mainile i se incalzisera - inca putin si urmau obrajii.
" Cum a fost saptamana ta, Rose?" intreba intr-un final, tatonand terenul fara pic de talent.