o zi a dragostei

[Ada McNair]

OCC: la asta ma refeream si eu .. k profesoara nu te cunoastea si zicea asa ca era obisnuita cu viperinii aia intelegi tu .. ma rog nu te supara vroiam sa se inteleeaga altceva ;


"Eu de-abia imi tin picioarele si tu imi zici sa te ajut .. Doamne... din partea mea, daca nu as fi fost in anul 6, m-as ascunde sub perna"
"Te rog.. Ada...zi-mi cum sa fac" spuse Jade, clipind incercand sa ii schimbe parerea Adei.
"La revedere. Ma duc sa ma ascund" repeta Ada
Ada isi scoase bagheta, si spuse o vraja, care o facu imediat invizibila. Jade ramase singura acolo uitandu-se imprastiata.
" oo Doamne ... ce fac acum?"
Dintr-o data, cineva invizibil aparu. Nu ! Nu era Ada. Era un baiat blond cu ochii albastri, care se uita la Jade cu un zambet strengar.
"Aaa salut .. sii... multumesc" ii zambi Jade.
"Cu placere. Am vazut ca erai agitata, asa ca am incercat sa te iau inainte sa lesini." spuse baiatul parca soribndu-i privirea.
" Ma numesc Jade...sunt in anul 1 " zise Jade, tremurandu-i vocea, poate de frica, poate din cauza emotiilor.
" Aaa.. numele meu nu il voi zice, dar sunt in anul 3 si mi se pare ca esti foarte draguta..."
Jade rosi, cand Ada aparu de nicaieri si o lua de mana, ducand-o in sus pe scari, in Camera Necesitatii , unde se pare ca erau mai multi elevi din anul 1,2,3,4 ,5 si o parte din anul 6.
"Aici vei sta. Eu ma voi duce sa vad care-i treaba. Deoarece eu nu lupt ca mi-e frica, trebuie sa recunosc, dar voi avea grija de cei raniti. "