o zi a dragostei

[Iseult Cromwell]

OOC:Inca nu-mi vine sa cred, Sam. Cum? De ce ai facut asta? Tocmai cand incepuse si Jade sa se imprieteneasca cu Sam...for Ada:stai linistita, nu m-am suparat.

BIC: Jade se uita putin in jur, punandu-si mereu aceeasi intrebare: Oare ce se intampla jos? Tot in acelasi moment, rasuna vocea lui Voldemort, prevestind haos si distrugere.
"V-AM PREVENIT! V-AM PREVENIT SA VA ALATURATI MIE. NU ARE ROST SA SE MAI VERSE SANGE MAGIC. DEJA UNA DINTRE ELEVE AU AVUT PARTE DE BLESTEMUL MEU FATAL. NU FITI PROSTI SI GANDITI-VA LA VIATA VOASTRA!"
'O eleva?!?'se intreba Jade. 'Cine este victima?'
Se uita la usa camerei. Nu avea rost sa stea acolo, asteptand ca razboiul sa se termine. Alerga spre iesire, pana cand cineva o prinse de umar.
"Ce crezi ca faci?"
Se parea ca era un baiat din anul ei.
"Tu ce crezi?"ii raspunse si ea, cu acelasi ton.
"Stai aici! Doar nu vrei sa fi printre victime."mormai el, uitandu-se la Jade, ca si cum nu s-ar fi simtit bine.
"Lasa-ma in pace!"tipa ea, alergand spre iesire.
'Doamne, sper sa nu fie cineva dintre prietenele mele!'Si in momentul acela simti ca un mic gol in stomac.
Intra in Marea Sala. Totul era distrus. Erau multi copii si adulti vatamati. Isi puse mana la gura de umire. Incercand sa alunge aceasta imagine infioratoare, acum intiparita foarte bine in mintea ei, merse mai departe. Atunci o vazu. Ada avea grija de o fetita, mica, blonduta, intr-un capat mai retras.
"Ada..."spuse Jade.
"Jade, ce cauti aici?"raspunse si prietena ei, uimita.
"Nu conteaza...Ai auzit vestile?"
"Ma tem ca da!"
"Tu cine crezi ca este victima?"
Ada doar ridicase umerii, si dadu din cap in semn ca nu.
"Oricum, ai vazut-o pe Sam?"intreba Ada, uitandu-se in stanga si in dreapta.
"Nu, ultima data am vazut-o cu Tom."raspunse si Jade.
"Hei,nu crezi ca..."spuse Ada, ingrozita numai de idee.
Lui Jade ii sari inima din piept. Incepu sa tremure,si pupilele se micsorara de teama. Se uita la Ada cu subinteles. Nu avea cum!!! Nu, nu era posibil!!