wild chid

[Aylee L. Lovel]

Aylee

• Ar fi putut spune ca ii placeau oamenii, dar era exact ca si cum ar fi spus ca ii placea ploaia. Doar o alta minciuna. Nu ii placeau oamenii. Si ura ploaia. Totusi cand iesise ea afara inca nu ploua. Nu stia exact ce ora era cand parasise castelul si nu putea sa spuna cat timp trecuse de cand statea afara, insa nu ii pasa in mod deosebit. Pentru ea, oamenii erau prea complicati. Masti si secrete, sentimente si minciuni. In lumea ei totul era de multe ori mai simplu. Era singurul locuitor al unui univers fericit.
  Sirul gandurilor isi continua cursul, fara a reusi sa opreasca timpul. Secundele urmau una dupa alta, pana cand seara veni, impreuna cu intunericul. De cand primise postul de profesoara la Hogwarts nu mai avea probleme din cauza orelor tarzii, insa lipsa de somn inca putea reprezenta un neajuns. Insa nu reusi sa se convinga sa se ridice, astfel incat noaptea urma seara, aducand cu ea nori de ploaie. Picaturile incepura sa cada rar, apoi tot mai dese si mai repezi, pana cand o udara de tot. Era imbracata subtire, hainele largi lipindui-se de trup intr-un mod neplacut.
  Hotarandu-se ca era momentul, se ridica si porni in directia castelului. In afara de ropotul ploii si fosnirea frunzelor nimic nu spargea linistea suprema a noptii, viperina continuandu-si firul gandurilor din mers. Insa o voce hotari sa rupa tacerea.
  -Cine e acolo?
  Sunetul ajunse la ea inabusit din cauza picaturilor ce loveau pamantul, insa intelese cuvintele. Parca vocea ii era cunoscuta, insa nu stia de cine sa o lege. Hotari sa mearga mai departe, fara sa se opreasca la discutii. Atata timp cat ea nu ataca, nimeni nu avea de ce sa o atace pe ea, nu-i asa?