i see humans but no humanity

[Wanda J. Bennet]

• Isi umezi buzele privind tavanul gol din conacul Davis, nu era un conac mare insa incapator cat pentru ea si cativa oameni. Poate ca in viitor isi va creste copii aici, cine stie ce i rezerva viitoru. Se ridica de pe canapeaua din sufragerie si isi lua pe ea o pereche de blugi, cizmele si o bluza pe care o asorta cu geaca de piele. Isi puse bagheta in buzunar si iesi din conac, disparu si aparu pe Aleea Nocturn.
  
  Nu putea spune ca era o fana a iesirilor nocturne, insa stia ca avea sa se relaxeze daca se plimba noaptea. Isi putea aduna gandurile macar si sa isi mai redreseze mintea. Isi musca buza inferioara si continua sa paseasca pe asfaltul ud, plouase zile in sir incontinuu, parca venea sfarsitul lumii sau potopul. Dadu negativ din cap si brusc simti cum se izbeste de cineva, de o silueta mult mai mare ca a ei si mai puternica. Isi ridica privirea si vru sa spuna ceva, deschise gura insa o inchise la loc. Scoase din geaca ei un pachet de tigari si il deschise, zicand:
  - I-ati tigara care a cazut pe jos, nu vreau sa mai am de vina si chestia asta. Murmura ea incet privindu-l.