i see humans but no humanity

[Louis Ausländer]

• Isi arcui zambetul in partea opusa, aratand acum ca un peste. Nu-l deranja. Lua o tigara, inca mangaindu-si abdomenul. Cauta din priviri o banca, o bucata de asfalt uscat, ceva pe care sa se aseze, insa nu avusese succes pe intunericul acela, si cu ochii sai chiori. Buzele sale senzuale facura contact fizic cu materialul tigarii. Cat de mult putea iubi tigarile. Daca nu ar mai fi existat tigari, atunci ar fi dat in judecata pe toata lumea, fabricile luand-o la vale, dand faliment. Poate, le-ar fi dat chiar el foc, blestemandu-le in toate felurile posibile. Huh! Un singur pustan sa faca asta? Ar fi fost oribil. Numai sa se gandeasca. Fereasca sfantu sa fi dat peste asa oameni. O aprinse cu o vraja stupida, desi nu ar fi trebuit sa o numeasca asa deoarece fara ea nu ar mai fi avut cum aprinde tigara. Stupiiiiid!
  Facu semn cu capul spre marginea trotuarului. Din fericire, acela fusese protejat de ploaie atorita copacului ce-si nastea ramurile chiar acolo. Lua un loc, rece, dar bun. Prefera sa moara de frig decat de cald. Ura caldura. Ura vara.
  "Ai vrea sa-mi tii companie, domnita?"intreba acesta, lasand un cerc de fum sa-i iasa pe gura. Isi spusese ca poate o jignise cand ii spusese doamna. Pana la urma nu o vedea a fi de treizeci de ani. Poate abia douazeci. Ei si ce? El avea aproape nouasprezece. Nu era mare diferenta.. iar compania reprezentantilor de sex opus ii facea placere.