Call me maybe

[Demeteri Severinov]

Nu era o ora tocmai convenabila pentru vizite dar in anumite situatii pur si simplu nu aveai de ales decat sa o iei pe calea pe care trebuia sa ajungi inca de la inceput. Era pacat, era pacat ca din vina lui reusise un foarte bun prieten sa ajunga in acel loc, dar desigur, nu avea de gand sa lase lucrurile astfel si la fel, nu avea de gand ca el sa ii ia prea curand locul in acel loc mizerabil. Privi in jur, vrajitori peste vrajitori patrulau lenes, dornici parca ca ceva sau cineva sa ii trezeasca din acea liniste lanceda, dar spre ghinionul lor acel lucru nu avea sa se intample tocmai in acea seara.

Iata-l astfel, porni cu pasi aproape grabiti spre gardianul principal si il adormi destul de usor cu ajutorul unei potiuni speciale ce actiona asemenea cloroformului din lumea incuiatilor, in fond, isi facuse temele, nu avea probleme, cand venea vorba de treburile sale calca si peste mama si peste tata daca era nevoie. Revenind insa, nu avea de gand sa il derajeze prea mult pe prietenasul acela, servi de la el doar trei fire de par pe care le arunca in sticluta cu polipotiune si ii imprumuta hainele, restul curse pur si simplu de la sine. Isi continua plimbarea tinand in mana cu grija bagheta in timp ce vrajitori intunecati peste vrajitori intunecati ranjeau gretos in fata lui stiind de altfel ca el nu era gardian, dar in acelasi timp pastrand linistea pentru propria siguranta odata ce el isi expuse in fata lor semnul intunecat. Odata ajuns in fata celulei se opri si surase diavolesc.
Nu ne-am vazut de mult Rogojin! Mi-ai dus probabil lipsa nu e asa?
Ce vrei tampitule?
Ia vezi ca ne suparam! zise el uitandu-se urat la barbat.
Dimi..Drac impielitat ce esti! Scoate-ma naibii de aici! Mi s-a acrit pana peste cap de acest loc!
Ia-o usor batrane! Cu o astfel de atitudine ma fortezi sa bag cheia in celula altuia! Stai potolit si fi silentios! zise el privindu-l cu atentie pe barbatul din spatele gratiilor, in aparenta fusese totul destul de usor, dar aici era vorba doar de o aparenta.