Call me maybe

[Wanda J. Bennet]

• Inghiti in sec in momentul in care observa cine era, desi ea stia gardianii de acolo probabil se schimbase tura, bine acum trebuia sa gaseasca o scuza buna si sa o sterpeleasca de acolo cat mai repede posibil, prin orice cale. I trebuiau doar cateva minute de gandire, insa nu avea atat timp la dispozitie. De ce mereu cineva trebuia sa-i incurce planurile, dar mereu! Isi musca buza inferioara si apoi zise:
  
  - Uhm..pai,aa..probabil ca nu stiam! Nu e pus nici un orar pe usa. Murmura ea desi ea chiar nu intrase pe usa ci prin efractie. Isi dadu jos gluga de pe cap privindu-l, ceva era ciudat la el insa lasa asta deoparte.
  La naiba, tu si ideile tale Allison!, isi spusese ea. Mereu planurile facute in cinci minute esuau, uite exemplul. Insa daca statea sa gandeasca bine nici cel mai malefic sau maret plan nu avea cum sa de-a roade mereu, iar ea scapase prea mult din asta si nu avea sa o muste acuma, cel putin nu avea sa ajunga ea in celulele astea imputite care iti dadeau un aer sumbru si infricosator.
  
  - Acum ma scuzati, pot sa plec? Orele de vizita s-au terminat dupa cum ati spus, iar eu...nu mai am ce cauta aici. Murmura ea tinand de buzunarul ei care nu statea inchis nicicum, trebuia sa stea firar el al naibi de buzunar!