Call me maybe

[Demeteri Severinov]

"Interesanta jucarioara...pacat ca s-a stricat!"

Hei..nu crezi ca ai pierdut ceva?zise el aruncand usor medalionul in aer acesta aterizand la loc in palma sa. Apropo, orice medalion o fi e un fals nenorocit! Gasesti din astea cate vrei pe piata neagra, un original e mai greu de crapat, dar un fals se sparge in doua bucati simetrice dupa prima utilizare! continua el aruncandu-i medalionul inapoi.
Nu ii placea deloc sa auda pasi din ce in ce mai activi pe coridoarele unei inchisori de maxima securitate, dar intelegea situatia si cat timp era sub acea forma trebuia sa scape rapid de situatie. Se uita scurt cand la fata, cand inchise ochii pentru a analiza distanta la care se aflau gardienii si deci fara doar si poate o apuca cu brutalitate pe cuconita din fata lui, o tranti de unul dintre peretii despartitori dintre doua celule si tinand-o bine acolo o saruta cu patos in timp ce gardieni peste gardieni se holbau la ei amuzati facandu-i pe sub mana semnul de aprobare "colegului lor" ridicand astfel degetul mare al mainii drapte in timp ce treceau pe acolo. amuzanta situatie. Se desparti rapid de fata apoi facandu-i semn sa il urmeze porni in graba spre iesire.
Nu stiu ce faci dumneata, dar eu unul nu te-as sfatui sa iti mai faci mult veacul pe aici! Daca vrei asa ceva, ti-as sugera mai bine sa intrebi pe cineva de pe aleea nocturnus, sau cum s-o numi! Acolo sigur gasesti un raspuns! zise el facandu-i cu ochiul fetei in timp ce deghizarea i se ducea usor usor de rapa.
Dupa ce reveni la figura sa normala, se intoarse rapid cu fata spre fata, ii zambi si fara ezitare se arunca de la geamul de langa el, plutind cativa metrii in gol.