Call me maybe

[Wanda J. Bennet]

• Se intoarse brusc si observa medalionul la el in mana, defapt nici macar nu stia despre medalionul asta. Parea un fals insa nu era, dar prefera sa il faca sa creada ca era asa, de ce sa se complice? Intradevar, un fals se crapa rapid in doua bucati dupa prima utilizare insa tipul din celula 43 era prea destept ca sa il crape asa, sigur folosise o anume vraja non-verbala. Isi dadu ochii peste cap si isi incrucisa bratele la piept privindu-l pe barbat apoi nici macar nu apuca sa zica "pas" caci se trezi trantita la perete si sarutata brusc de tipul ala, insa i facu jocul, spre norocul lui.
  
  Inchise ochii, defapt i stranse si nici macar nu apuca sa se de-a de acolo, sa vrea sa se de-a de acolo. Privirile gardienilor o dezgustau si in acelasi timp i provocau repulsie, dar trebuia sa recunoasca ca barbatul din fata ei saruta bine, al dracu de bine! Calmeaza-te, Allison! A facut asta din nevoie, da! De unde mama dracu l-ai putut crede ca e un gardian cand defapt intrase prin efractie, ca ea!, ramase ametita putin cand el se desprinse de ea si apoi il urma, insa nu stia de ce.
  - Aleea Nocturn, mai exact! Spuse ea in cele din urma insa din nou deschise gura si o inchise la loc cand observa ca se arunca pe geamul de langa el si pluti cativa metri in gol, se apleca peste geam sa il vada si tipa:
  -Eu..a... "Las-o balta", murmura ea in cele din urma si se intoarse sa ia medalionul, insa ramase doar jumate.- Al dracu tip! Isi zise ea si o lua la fuga iesind prin crapatura pe unde intrase. Isi puse la loc gluga.