o zi a dragostei

[Charlizze Di Rino]

OOC: @ Shery - wb
@ Jade-

Sa inteleg ca lasati balta totul ca sa ma cautati pe mine? sa clarific putin cum ma gasiti, daca ma gasiti
btw, sa ma inmoremantati frumos


IC:

Luminile castelului si fulgerele emanate de blesteme luminau cerul plin de nori ce prevesteau raul. Nimeni nu stia inca de crima ce se petrercuse in poienita din mijlocul padurii interzise. Elevii mai mici se ascundeau, cei mai mari aveau grija de ei sau luptau alaturi de profesori pentru a apara castelul.

Poienita nu era deloc luminata, asa ca era destul de fgreu sa zaresti trupul frumoasei soimarite ce murise in urma cu doar doua minutele. Voldemort avusese grija sa nu proiecteze semnul intunecat pe cer, astfel incat gasirea micutei eleve asa fie putin cam imposibila.

Era pe jos, ghemuita, cu frumoasa ei rochie distrusa. Pe chipul ei se vedea intiparita durerea pe care o simtise din pricina atator blesteme, si din cauza faptului ca murise doar din vina ei, si, daca te uitai atent, puteai vedea frica pe care o simtise fata de moarte. Da, ii fusese frica de moarte. Mereu avusese aceasta fobie, desi incercase sa o ascunda cat mai bine, pentru ca nimeni sa nu observe. Uneori se asunsese in spatele unui temperament oribil, care ii provoca scarba acum.

Acum se alfa in drumul ei spre cer, alaturi de persoana pe care o considerase singura ei iubire.
"Tom..." vocea fetei devenise iar calda, dinmoment ce nu mai avea de ce sa se teama. Acum, tot ce era rau din ea plecase, odata cu visele, dorintele, supararile...
"Tom..." repeta ea, vazand ca nu primeste nici un raspuns.
"De ce mi-ai facut asta Tom?" incerca ea.
Nimic. Nu primea nici un raspuns.
In sinea ei se bucura ca murise. Daca Voldemort ar fi lasat-o acolo dupa acele blesteme, cu siguranta ca, daca ar mai fi trait vre-un pic, ar fi ajuns mai rau decat parintii lui Neville.

Disparand odata cu tot ce mai ramasese pentru Samantha, spiritul ei ajunsese in Rai, alaturi de spiritul inocent de altadata, al lui Tom. Acum avea milioaane de ani pentru a putea obtine un raspuns, poate pentru ca relatia lor sa se reinoade, dvenind una la fel de puternica, dar intre doua persoane transparente, ireale.

Samantha nici nu spera ca cineva sa-i gaseasca trupul, ca cineva sa-si aminteasca de ea. Credea catrupul ei avea sa putrezeasca acolo, frumoasa soimarita urmand a fi uitata complet. Dar ce mult se insela. Scumpa fetita nnici nu isi inchipuia ca [,] cativa elevi care o considerau prietena lor lasesera totul balta, venind dupa ea.

_____

Kent, partea locuita de vrajitori

"Domnisoara, de ce nu veniti aici sa va citec viitorul... simt o aura puternica asupra dumneavoastra..."
"Nu, nu multumesc... " raspunse o voce de femeie tanara.
Tutorele Samanthei, Ingrid Shlow se plimba pe o strduta pusite. Nici nu banuia ce i se intamplase fiicei ei adoptive.
"Dar, va rog, este posibil sa regretati daca nu vreti sa aflati ce va rezerva destinul..." O femeie destul de in varsita, purtand multe saluri negre pe umeri, grasa si cu o privire infioratoare incerca sa o ademeneasca pe bruneta ce o adoptase pe Samantha.
"Nu multumesc, risc. "
Atunci, femeia incepusa sa rada sadic, prinand-o de mana pe Ingrid.
"V-am zis ca veti regreta" spuse aceasta, cautandu-si bagheta si dezvaluind infatisarea salbatica a domnisoarei Alecto Carrow.
"Avada Kedavra!" fulgerul verde distruse si aceasta persoana incoenta, in timp ce Alecto se indrepta spre locul bataliei de la Hogwards, razand. Ingrid platise pentru simplu fapt ca acceptase sa o creasca pe Samantha. Pentru simplu fapt ca facuse ceva bun, se afla acum in mijlocul strazii, moarta, la fel ca si fetita din padure.

OOC; a doua parte nu prea conteaza ma puteti gasi. dar nu ma aduce nimeni la viata, clar?