o zi a dragostei

[Ada McNair]

Ada inca era in Marea Sala, care acum era complet distrusa datorita vrajilor, care se aruncau de colo-colo.
" Hei!" Striga o vocee. Ada se intoarse, in timp ce avea grija de o fetita micuta, blonda si dragalasa, din anul 1, care se avantase in lupta. "Hei!" se auzi inca odata. Ada se uita mirata, dar nu vedea pe nimeni.
' Am ajuns in halul asta?? ' se gandi Ada ' Aud tammpenii? ' desi se gandea la asta cu un aer haios, totusi, nu putea sa nu observe picioarele care inca-i tremurau. Ii era frica. Nu era la fel de curajoasa ca si toti.
Afara zeci sau chiar sute de fulgere zburau necontenit.
"Este cineva acolo?" Ada deja nu mai putea. Auzea lucruri ciudate, desi nu era nimeni. Se uita de jur imprejur, dadea din maini ca o nebuna, pentru a fi sigura, ca nimeni nu isi batea joc de ea, punandu-si o pelerina invizibila.
"Asta a fost!" spuse Ada, si dintr-o data disparu. Se trezi intr-o tara ciudata. Nu a mai fost niciodata in acel loc. Era sigur un loc al incuiatilor. Dar nu putea descifra care. Vedea masini, femei cu copii si barbati care le aduceau flori sotiilor.
"hmm incuiatii nu sunt chiar asa de rai .." Deja uitase ce se intampla, desi totusi o urma de nelamurire si teama ii mai ramase. Dar nu isi dadea seama.
"Heeei!!!!" striga un copil din spatele ei.
"ooo buna " ii zambi Ada.
" OO DOamnee..esti adevarata!!! Nu am crezut. Dar esti!"
"Ce?" intreba Ada connfuza (OCC:ceva in genu o.O)
" Deci.. te-am visat. Erai intr-un castel Mmaare, cu un lac langa. Era asa frumos. Si te-am vazut! Erai intr-o rochie alba scurta, si erai cat pe ce sa te saruti cu un baiat roscat, dar ati plecat...credeam ca era doar un vis, dar pe urma, a aparut un om cu barba lunga si alba, cu ochelari in forma de semiluna, si mi-a zis , ca sa spun niste chestii. Esti fata din visul meu!!!"
"oo Doamne" spuse Ada nu prea dadea semne de panica, cand isi aduse aminte de ceea ce se petrecea in castel, si ea nu putea sa ii ajute cu nimic.
"Auzi.. copile.. cum te cheama? "
" Gill"
"Asa Gill...cum ai facut ca eu sa apar aici?"
" Pai .. mi-a zis acel domn sa zic ceva, a zis ca te pot salva de la ceva groaznic. Si stiam ca este realitate. Acel om , a aparut din pictura mamei mele. O are in pod, si a zis ca este o ruda de a ei mai ciudata."
Ada intrase in panica. Ce sa caute Dumbleodore in podul unor incuiati?? Si mai ales, ce sa caute intr-un tablou, atata timp cat nu este mort.. sau poate...
"NU SE POATE!!" urla Ada "du-ma repede acoo!!!!!"
Baietelul o lua de mana, si o duse spre pod.
"Fii atenta! Nu mai este!!!" striga uimit baiatul "ce se intampla?"
Ada ramasese cu gura casca. Cum se putea intampla asa ceva? Era de nepriceput. Era INCREDIBIL!!
" Auzi baiete, ia incearca tu sa ridici obiectul ala " aratand spre un obiect prafuit si ponosit dintr-un colt de camera, undeva suus.
"Dar cum sa pot face asta? NU vezi cat de inalt este?"
" Spune..." dar Ada se opri.. 'Daca nu a invatat vrajile. Oare poate face asta???' " Ma rog.. hai spune ' Accio' te rog "
"Accio!!" spuse copilul, iar acel obiect se ridica plutind in aer, pana cazu inert la pamant .
"Heei! de ce ai facut asta?" intreba Ada enervata. Insa copilul era prea speriat.
"off. .. Gill.. te rog.. trimite-ma inapoi la Hogwarts"
"ce-i aia?" intreba baiatul inca socat.
"te rog.. acel castel ..care l-ai vazut.. te roog" spuse Ada, incercand sa termine cat mai repede. "Trebuie sa fac ceva.. repede ACUM!" Ada il pusen pe el , deoarece ei, ii scazuse toate puterile, si nu stia de ce.
"bine.. " murmura baiatul.. "Dar trebuie sa iti mai zic cateva doua lucruri, pe care domnul acela mi-a zis sa le spun. A zis ca , ceva cu timpu, dat inapoi. Un ceas, o chestie, nu mai tin minte, si ca mortii nu pot fii inviati, chiar de timpul este schimbat. Parea foarte bland. Mi-a dat chiar ceva."
Ada lua repede obiectul pe care baiatul i-l arata, si il studia " Aceasta este ceasul acela care sa dai timpul inapoi.. am uitat cum se cheama. Omul ala ti l-a dat??"
"daa.. a zis sa ti-l dau tie si prietenilor tai. Credeam ca o sa fiti mai multi."
" oof.. am priceput..te rog.. trimite-ma la Hogwarts "
"aa si inca ceva. O prietena de a ta Samantha parca, a murit, nu poti schimba asta.."
Spuse doua cuvinte cracanate, iar Ada, se trezi langa Jade
" oo te simti bine?" intreba ada. " A mai murit cineva??"
"Cee?" intreba Jade? "cine sa moara?"
"in lupta.. Voldemort a mai omorat pe cineva?"
"Ce vrei sa spui?"
"Cum adica ce vreau sa spun?" intreba Ada enervata. "samantha mai traieste?"
"Samantha este cu Tom, deoarece ii trebuie un partener pentru bal"
"Oo doamne.. cred ca innebunesc." Dar fata avea dreptate. Totul era frumos aranjat, niciun obiect distrus, totul era frumos, iar afara totul stralucea de bucurie, cand vazu afisul cu ziua dragostei. " Oo doamne!!! Diseara este ziua dragostei nu?? "
"daa.. de-abia astept!!"
Ada nu mai intelegea nimic, desi se gandea.. Cum sa fie azi ziua dragostei?dar isi aduse aminte de ce ii spusese baiatul. Era timpul dat inapoi. trebuia sa schimbe toate lucrurile, si sa schimbe ceva, dar nu stia ce. Se invartea, se invartea, stand in fata afisului, cand aparu George.
"Salut!! Auzi ai partener? "
" Da am .. hai pleaca!! Am ceva treaba"
George facu ceva glume pe seama ei, cum ca este botoasa, si pleca. TOtul se schimba pe rand, dar nu stia ce sa faca in continuare. Avea nevoie de ajutorul Samanthei, care oricum avea sa moara mai devreme sau mai tarziu, cine stie din ce motiv. Trebuia sa il elimine pe Tom, desi Samanantha tot aceeasi soarta ar avea ... Totul era un mister, si trebuia sa il dezlege