You better keep a distance

[Aylee L. Lovel]

• Apuca sa faca doar cativa pasi prin camera, avand grija sa nu calce in ceva ce nu ar fi trebuit. Gandurile ii zburara departe, la camera ei din pivnita viperinilor si la cursurile din ziua urmatoare. Se gandi la cei care erau atat de norocosi incat in momentul acela erau intr-un pat cald si pufos. Isi dorea sa fie singura, da, insa nu intr-un loc ca si acela, pe care nu il cunostea. Era o fricoasa, inspaimantandu-se de cele mai mici lucruri, incepand cu locurile intunecoase si terminand cu sobolanii. Si uite ca acum se afla intr-o camera intunecata, plina de mobila pe care nu o puteai recunoaste din cauza paturilor care le acopereau si a prafului care se depusese de atata timp de cand nu ai venise nimeni pe acolo. Recunoscand ceva ce probabil ca era o canapea, incepu sa se intrebe ce fel de sala era aceea.
  Insa gandurile acestea nu durara decat o seunda, poate doua sau chiar trei, insa in nici un caz mai mult de atat. Usa se deschise in spatele ei cu un scartait pe care viperina il categoriza enervant. Se intoarse rapid pe calcaie, tinand intre timp mana stransa pe bagheta din buzunar. O voce in capul ei ii spunea ca era patetica, cine ar fi atacat-o in Hogwarts, in mijlocul noptii, fix pe ea? Ca doar Hogwarts-ul este cel mai sigur loc de pe pamant, nu-i asa? Insa vocea ii parea sarcastica, asa ca se hotari sa nu o asculte.
  -Oh, Doamne! Imi cer scuze, nu doream sa intrerup.
  Aylee isi relaxa umerii putin, recunoscand vocea Emei, sefa de casa a Ochilor-de-Soim. In acel moment ar fi putut foarte bine sa o intrebe ce cauta pe coridoare la ora aceea din noapte, insa trebuia sa fie rezonabila. Si ea hionarise pe coridoare si inca o facea. Isi aprinse varful baghetei cu o vraja nonverbala, dupa care incepu sa isi priveasca degetele de la picioare. Nu stia ce sa ii raspunda, astfel incat ii zambi doar, leganandu-si capul intr-o miscare ce spera ca transmite "Nu m-ai deranjat".