Call me maybe

[Wanda J. Bennet]

• Bine, incerca sa se calmeze ca sa nu izbugneasca intr-o criza de nervi acolo. Nu avea sa se roage de el sa-i de-a medalionul pentru ca era al ei! Iar el, el il furase si cine stie in ce scopuri il va folosi, chiar daca era pe jumate. El nu intelegea ca medalionul ala avea o putere care doar din mosi stramosi putea fi folosita? Dar de unde sa stie, cine stie de unde provenea acest specimen masculin. Isi musca buza inferioara si apoi incerca sa gandeasca, insa nu putea gandi in praf asa ca incerca sa i-a totul cu calm, trebuia sa rezolve cumva, situatia nu?
  
  Insa, avea sa o faca in felul ei. Isi arcui buzele rosii intr-un zambet larg si apoi i palma ei facu contact cu obrazul lui fin, dar se lipi instantaneu de ea si in cele din urma ridica degetul aratator spre el, zicand:
  - Sa nu crezi ca daca s-a intamplat...ce s-a intamplat la Azkaban ca sa scapi tu fain frumos iti da dreptul sa faci pe idiotul de fata cu mine! Bucata de medalion era a mea, nu vreau sa te amesteci in treburile mele si voi face la fel! Murmura ea in cele din urma calmandu-se, palma aceea o calma, de-a binelea.