Call me maybe

[Wanda J. Bennet]

• Daca stia ca atat de usor era sa primeasca bucata aceea de medalion ar fi facut-o mai repede, desi voia doar sa stie ca e la ea. Nu o interesa daca era un fals, defapt o interesa insa nu avea sa-i arate asta lui. Isi musca buza inferioara, spre surprinderea ei nervii disparusera iar acum trebuia doar sa vada daca e asa cum zicea barbatul, ca ala era un fals. Deschise gura insa o inchise la loc, dar apoi o deschise din nou si asta iesi:
  - Sau ati putea dumneavoastra sa nu va mai bagati mainile prin buzunarele domnisoarelor! Murmura ea sarcastica insa in acelasi timp cu o voce calma, chiar nu avea deloc chef sa se enerveze pe el deeaba.
  
  - Alta pista? De unde stii tu ca e fals si ...defapt las-o balta. Murmura ea in cele din urma si se intoarse pe calcaie inapoi, facu cale intoarsa. Lua bucata de medalion si o stranse in mana, acum trebuia doar sa afle daca era fals sau nu. Isi inclesta mainile pe bagheta si privi in jur, strada era intunecata, mai intunecata ca deobicei insa nu avea nici o pista, asa ca se intoarse si il prinse pe barbat din urma. Se puse in fata lui, zicand:
  - La ce fel de pista te refereai?