Where the lonely ones roam

[Melissa A. Reningan]

• Auzi vocea Viperinului, și zâmbi scurt. Credea că își găsise sfârșitul acolo. Se simți lăsată jos de către Myrtle, iar când picioarele ei atinseră podeaua, se dădu câțiva pași în spate. Respira sacadat, era încă puțin speriată. Făcu câțiva pași spre băiat, dar se dezechilibră. Se sprijini de șaten, apoi îl privi.
  -Mulțumesc mult. spuse în șoaptă și ieși din baie cu greu, ducându-se lângă Zoey.
  Îi privi rana la cap, și oftă. Își scoase un șervețel din buzunar și îi ștearsă ușor rana.
  -Zoey, trezește-te. Te rog, trezește-te. spuse în șoaptă privind-o.
  Dar totul era în zadar. Șatena nu deschidea ochii. Melissa murmură ceva și se ridică. Trebuia să o ducă pe Zoey la infirmerie. Nu dorea ca rana acesteia să se infecteze sau să se agraveze. Tot nu îi venea să creadă că Myrtle îl crezuse pe Viperin, că se calmase atât de repede. Vru să-și ia bagheta din cizmă dar își aminti că Myrtle i-o luase. Se duse lângă Viperin, privindu-l.
  -Bagheta te rog. spuse politicoasă dar i-o smulse din mână.
  Luă și bagheta colegei ei, apoi se dusă lângă ea, punându-i-o în buzunar.