i can wait

[Colin Hawkeye Rovson]

• " Ti-am zis eu!" chicoti el ca un copil mic.
  Si pentru o vreme asta lasa sa se intample. Sa fie amandoi niste copii ce furau pe ascuns prajiturile calde ale bunicii. Asa ca mai lua un fursec, puse o cantitate anormala de gem si se puse iar pe rontait. Ii amintea de copilarie. Iar asta ii amintea de o situatie penibila.
  " Cand am fost mic am avut o perioada in care stateam prost cu glicemia. Habar nu am de ce. Probabil o mostenire genetica de la bunicul meu. In fine. Faza e ca toti copiii cu care ma jucam deveneau gelosi pentru ca mama striga din juma' in juma' de ora. ' Cols! Vino sa-ti iei doza de zahar!' Si de obicei asta insemna un baton de ciocolata."
  Rase infundat, amintindu-si de privirile celorlalti. In momentele alea se simtea rege. Ca si cand ar fi fost singurul tip din zona cu o masina decapotabila.
  Termina rapid inca un fursec si isi intoarse privirea spre Arlin.
  " Tu faceai traznai in copilarie?"
  La cat de cuminte parea, probabil ca nu. Si daca facea, probabil ca ea era cea influentata. Si oricum, era curios ce putea sa faca ea. Ce prostii putea face o fata?