dreams flow

[Ivy Thibault]

• Ivy o ascultă cu atenţie, deşi de obicei nu asculta lucruri care nu o priveau în mod direct, din simplul motiv că o plictiseau de moarte. Poate că dorinţa puternică de a schimba subiectul o făcuse să fie aşa de interesată, sau poate doar tonul vocii lui Evelyn, care îi amintea într-o mare măsură de vocea 'mamei' ei de la orfelinat.
  Se întrebă cum de fiecare subiect pe care îl infiltra în discuţie aducea tot la persoana ei, însă nu era chiar atât de înfumurată încât să creadă că era un lucru intenţionat. Îi zâmbi Evelynei şi începu să-i povestească de anii ei de Hogwarts, atât cât să nu plictisească.
  "Da, am studiat acolo, apoi am mai rămas un an ca profesoară de Ierbologie," spuse ea, făcând un semn cu capul către cartea ce rămăsese uitată pe masă, lângă farfurioara de porţelan în care trebuia să stea ceşcuţa de ceai. "Eu, în schimb, am fost o mândră Viperină, iubitoare de Vâjthaţ şi Magie Întunecată."
  Trecuseră de mult vremurile în care Ivy judeca oamenii după Casele din care făceau parte la Hogwarts. Acum i se păreau atât de neimportante ca patru mici furnici ce i se urcau pe gheată într-o după-amiază de octombrie. Deşi ştia că majoritatea prietenilor ei era foşti sau actuali Viperini, femeii îi plăcea să creadă că nu acela era criteriul pe care şi-i alese.
  Îşi întoarse privirea spre Lexie, despre care ştia că era Şefă-de-Casă la Viperini.
  "Apropo, cum merg lucrurile pe la Hogwarts, Lexie?" o întrebă ea, cu o nepăsare inocentă şi o răceală puţin ironică. Se lăsase o prăpastie aşa de mare între ele două, încât era sigură că nu va putea fii umplută nici după ani întregi de favoruri îndeplinite. Era ca şi cum ar fii fost condamnate pe veci la replici pe jumătate reci, cuvinte pe jumătate dure şi Expresii pe jumătate acre. Nici aşa, nici aşa. Pe muchie, de fiecare dată.
  
  OCC: Scuze că am stricat ordinea, dar am considerat normal ca Ivy să răspundă la întrebare...