i can wait

[Arlin van Iver]

• Prost cu glicemia? Si cu ea cum statea? Spera ca comod. Dadu drumul unui zambet larg, calduros, sincer, fantastic de lucios.. din cauza gloss-ului probabil.
  "Daca as fi fost acolo atunci... as fi zambit de fiecare data. Deoarece esti prietenul meu si nu pot fi invidioasa pe tine. Nici macar daca tu ai desena mai bine decat mine. Sincer!" Isi puse mana pe umar, pastrand acelasi zambet. Ea nu avusese astfel de prieteni in copilarie. Farul in care locuisera ei, era situat pe marginea unei stanci, langa mare. Pe acolo nu gaseai prea des copii. Trebuia sa strbata jumtate de plaja ca sa ajunga la casele prietenilor ei. Isi amintea ca singura ei prietena cu care isi petrecuse copilaria fusese sora ei Mellissa. Strabateau plaja in cautare de scoici si pietre lucitoare, sau fugeau de valuri. Uneori, Arlin facea asta singura, fiindca sora ei, fiind mai mare, avea treaba cu scoala.
  "Ei bine, tin minte ca am reusit sa sparg multe ferestre cu mingea de basseball a Mellissei. Insa cea mai urata a fost cand.. am desenat pe toti peretii living-ului povestea lui Alice in Tara Minunilor.A fost prima."
  Celelalte erau e retinut. Varsase vopsea albastra pe tricoul tatalui ei, scapase papusile Melissei in mare, ii daduse lui Doodle cereale in loc de granulele lui speciale, pusese ciocolata in salata Beouf crezand ca astfel va fi mai dulce, si ca nu va mai simti gustul intepator al castravetilor murati. Multe, multe altele. "Am fost de necontrolat."spuse ea infulecand cealalata jumatate de fursec.