Merlin's little request

[Julieta D. Thibault]

• Vorbele soimencei i adeverira temerile, era chiar Arthur. Si nu arata deloc rau, insa avea vreo nouasprezece ani, deci era mai mare decat ea cu un an. Isi scutura capul pentru a nu se mai gandi la prostii si asculta conversatile lor, insa ea admira foarte mult atat caracterul lui Merlin cat si a lui Arthur, unul dintre ei conducea un tinut iar celalalt inventase magia, ce putea fi mai multumitor de atat? Isi scarpina ceafa incercand sa se tina cu greu dupa vorbele lor, dar apoi se lasa pagubasa si incerca sa retina doar esentialul.
  
  Din greseala dadu cu piciorul intr-un vas si cazu jos rostogolindu-se pana la Arthur si Merlin. Acestia facura ochii mari iar tanarul rege lua vasul de jos uitandu-se la el, nu se sparse insa zise:
  - Cine e acolo? Murmura el indignat si se apropie cat mai tare de iesire, insa se pare ca pe cat de rege era pe atat de destept se dovedea a fi. Le prinse pe cele doua si se uita:
  - Si cine sunteti voi doua?
  - Ele sunt ucenicele mele, spuse Merlin spre surprinderea fetelor si zambi.